Sunt putini oameni care au curajul si nebunia sa-si transforme pasiunea in startup. Alex Ioan Radu respira arta contemporana. Vorbeste cu aceeasi dedicare despre cum si-a petrecut luna de miere la Bienala de Arta de la Venetia sau despre cat de mult te poate ajuta estetica contemporana sa descurci problemele de zi cu zi. Este co-fondatorul Aiurart, un proiect de familie care a aparut din nevoia de a creste publicul de arta contemporana in Romania. Si din dorinta de a provoca o intalnire fireasca intre consumatorul obisnuit de produse creative (care nu e nici vizitator regulat de galerii, nici cumparator de arta) si arta contemporana – o intalnire care sa deschida apetitul spre ceva mai mult.
Aiurart se afla ”la confluenta dintre spatiu alternativ, mic muzeu, centru cultural si galerie de arta contemporana, dar este in acelasi timp un loc in care industriile creative si culturale pot gasi o scena de comunicare si o platforma de intalnire cu artele contemporane”. Conversatia cu Alex ne-a convins ca dincolo de asta se afla si o viziune puternica care include responsabilitatea de a crea un model de educatie in arta contemporana romaneasca dar si curajul de a testa un model de business cultural care nu a fost inca implementat in Romania. Mai multe despre Aiurart aici.
1. Inceputul. Nevoia de ”Aiurart”
Aiurart a aparut anul trecut, in mai, odata cu Noaptea Alba a Galeriilor. Noi eram consumatori de arta contemporana; ne-am intersectat serios cu arta contemporana in urma cu 10 ani si de atunci am inceput sa mergem in expozitii afara – fie muzee, fie bienale sau alte evenimente. Am inceput sa intalnim lucrari ale artistilor romani afara; apoi ne-am uitat la ce se intampla in Romania si am intampinat cateva probleme. Ca intotdeauna, problemele se transforma in oportunitati.
Ne-am hotarat sa deschidem acest spatiu pentru ca modul in care erau organizate din punct de vedere al comunicarii expozitiile romanesti nu avea in vedere iubitorii obisnuiti de arta contemporana: toate evenimentele erau gandite pentru profesionisti. Cand am inceput sa mergem in galeriile din Bucuresti ne-am simtit foarte stingheri. Acelasi public il gasesti peste tot pentru ca e un public extrem de restrans. Toti profesionistii se plang ca acest public trebuie dezvoltat si de aici a pornit ideea Aiurart, de la dorinta de a diversifica publicul consumator de arta contemporana.
Mai intai am avut o initiativa editoriala – am vrut sa scoatem o lucrare de sinteza despre arta contemporana romaneasca. Anul acesta vom avea o astfel de carte, nu e un album ci o privire sociologica asupra scenei de arta contemporana de la noi. Am incercat sa scoatem carti postale sau mici albume din dorinta de a forma noi colectionari de arta. Pentru ca un iubitor de arta contemporana nu va cumpara din prima o lucrare, e un proces de educare care trebuie asumat.
2. De ce la confluenta dintre spatiu alternativ, mic muzeu, centru cultural si galerie de arta contemporana? Si de ce un loc de intalnire intre industriile creative si arta contemporana?
Am pornit la drum cu ideea de a creste pubicul de arta contemporana si cu o intrebare fireasca: unde gasim acest public? Primul loc care ne-a venit in minte a fost zona apropiata esteticii contemporane – tot ce inseamna industrii creative (design, teatru, advertising, dans, muzica). Ne-am gandit ca oamenii care lucreaza indeaproape cu mediul creativ ar putea face pasul cel mai usor catre consumul de arta contemporana.
Suntem la intersectia dintre galerie, muzeu si centru cultural pentru ca misiunea noastra este preponderent cea a unui spatiu de proiecte curatoriale. Incercam sa ne facem bine treaba ca management al unui spatiu privat de arta invitand curatori importanti sa construiasca programe aici. Pe langa asta, functionam si ca un mic muzeu fiindca ne-am propus sa readucem in atentia publicului expozitii mai vechi de arta contemporana care au fost gazduite la un moment dat de muzeele si galeriile din Bucuresti.
3. De unde a pornit la tine pasiunea pentru arta contemporana?
Indiferent de zonele pe care le-am traversat in educatie sau job, intalnirea cu arta contemporana a fost ceva separat, nu ceva programat. A fost si este o pasiune in continuare – acum incercam sa dam o forma mai structurata acestei pasiuni.
4. Exista un model de business in spatele Aiurart?
Da, exista un model de business pentru care trebuie sa alergam mai mult decat in alte domenii. In arta contemporana romaneasca nu exista inca modelul pe care noi vrem sa-l dezvoltam asa ca am fost nevoiti sa-l cream de la 0. Nu functionam ca o galerie comerciala (singurul element care ne leaga de asta e faptul ca avem cateva expozitii cu vanzare) dar incercam sa cream un model de management privat si de atragere de fonduri din mediul privat. Vrem sa functionam pe modelul membership si sponsorship, sa cream relatii de durata cu parteneri privati care sa fie interesati sa investeasca in proiectele si in publicul nostru.
Exista doua modele apropiate de ce vrem sa realizam noi: Pavilion Unicredit si Tranzit. Insa ambele tin de un program construit inafara tarii si au o finantare pe termen lung din partea unei fundatii, respectiv Unicredit Tiriac Bank si Erste Stiftung. Noi incercam sa construim lucrurile invers: credem ca totul trebuie sa plece de la public. Arta trebuie sa fie facuta pentru a fi consumata nu pentru a fi consemnata intr-un catalog. Incercam sa le oferim sponsorilor nostri (in primul rand) un public. Din pacate in Romania e inca prea putin interes pentru proiectele culturale/artistice din partea companiilor private – balanta inclina inegal spre proiectele cu miza sociala. Ar trebui sa existe un echilibru dintr-un motiv foarte simplu: daca nu avem grija de creierele noastre vom avea nevoie in permanenta de asistenta sociala. Trebuie sa incepem sa intelegem de ce trebuie sa investim intr-o societate si din punct de vedere cultural.
5. Cum arata dupa tine piata de arta contemporana romaneasca?
Nu o duce nimeni roz din punctul asta de vedere in Romania. E foarte greu sa cresti varful unei piramide daca baza ei sta foarte prost. Asta se intampla la noi – avem o baza de consumatori foarte mica si atunci varful, format din cumparatori, este foarte jos.
Ca sa intelegi ”starea” pietei de arta de la noi este suficient sa te uiti pe un site de imobiliare din alte tari. Acolo vei vedea case care au peretii plini de tablouri si fotografii de arta, in nici un caz case cu peretii albi. La noi arta nu face parte in mod real din viata noastra. Ca sa ajutam la dezvoltarea pietei de arta contemporana trebuie sa pornim de la educatie. Trebuie sa incepem sa educam elevii, sa nu asteptam ca la un moment ei sa ajunga la un Georges Pompidou sau Tate si sa aiba un prim contact adevarat cu arta contemporana. Trebuie sa ne ocupam de elevi si de zonele creative, trebuie sa gasim o modalitate de a promova expozitiile mult mai bine decat o facem acum.
6. Cum ai descrie consumatorul de arta contemporana bucurestean?
Pot sa vorbesc in numele vizitatorului Aiurart. Media de varsta este intre 25 si 35 de ani, sunt in general oameni care au o legatura cu domeniul industriilor creative. Speram la inceput sa avem o pondere mai mare in zona de stundenti si nu s-a intamplat inca lucrul asta, ceea ce denota inca o data ca intalnirea cu arta contemporana se intampla prea tarziu la noi.
7. Un gand de sinteza: cum stam la capitolul educatie in arta contemporana ?
Avem mult de recuperat si nu ne permitem sa asteptam sa crestem natural. Adica sa asteptam ca generatia care calca acum in expozitii sa-si educe copiii in acelasi spirit. Ar trebui sa aducem noi estetica contemporana in zona lor de confort: in scoli si licee. Cand mergi afara intr-un muzeu vezi zeci grupe de elevi in fiecare zi, la noi nu se intampla inca lucrul asta. Sunt copii la varste micute care merg in muzee de arta contemporana ghidati de educatori care incearca sa le construiasca un anumit punct de vedere. Institutiile noastre nu au capacitatea de a crea niste programe de genul acesta. De asta cred ca initiativele trebuie sa vina din mediul privat, din partea unor manageri culturali care sa aiba mai multa libertate si curaj.
Dupa mine, cel mai puternic argument pentru sustinerea educatiei in arta contemporana este ca estetica contemporana te poate ajuta sa gasesti solutii actuale, inovatoare la problemele contemporane de care te lovesti. Te invata sa faci scurtcircuite, sa gandesti inovator. Avem nevoie de inovatie, toata lumea sustine asta.
8. Ce planuri de dezvoltare aveti pentru Aiurart in viitorul apropiat?
O directie este cea legata de partea educativa. Vrem sa dezvoltam un proiect in zona asta, l-am gandit in cele mai mici detalii si momentan cautam fonduri. Cealalta directie tine strict de spatiul expozitional si ne propunem sa avem un program foarte bine prezentat si promovat si speram ca proiectul nostru sa devina independent din punct de vedere financiar – sa-si gaseasca prieteni si parteneri stabili ca sa poate functiona ca un organism independent.
9. Un gand despre industriile creative din Romania?
Sunt un consumator al industriilor creative si incerc sa le sprijin. In general incerc sa fiu la curent cu tot ce tine de design de obiect si tot ce tine de domeniul esteticii contemporane. Cred ca exista mult potential si multi artisti talentati care se lovesc de problema publicului prea putin diversificat, cum spuneam mai devreme. In orice industrie creativa din Romania cred ca exista la un moment dat problema publicului needucat.
10. Un sfat pentru cineva care vrea sa-si deschida un business de arta contemporana in Romania?
Primul sfat: este foarte important sa identifici care sunt lipsurile intr-o piata, pentru ca astea se vor transforma in oportunitati. Apoi, e foarte important sa citesti foarte mult depre ce se intampla in alte parti, sa gasesti niste modele. Nimeni nu reinventeaza roata: mai devreme sau mai tarziu vom ajunge la ce fac cei din UK, dar trebuie sa stii cum ar trebui sa functioneze lucrurile. Ca sa fii antreprenor intr-un domeniu creativ inseamna sa fii antreprenor, apoi creativ. Trebuie sa imbini cele doua aspecte. Este greu pentru un creativ sa fie antreprenor. Trebuie sa fii in primul rand propriul tau manager.
Al doilea sfat este sa nu o faca singuri: intotdeauna sa lucreze in echipa. As recomanda o echipa de minim 7 oameni – e un numar optim. Cu totii avem multe idei pe care n-avem timp sa le punem in aplicare. Cand cuiva ii vine mai usor decat tie sa faca acel ceva care te-ar ajuta sa pui ideea in aplicare sau cand tie iti este mai usor sa faci ceva pentru a pune ideea lui in aplicare – atunci e un schimb extrem de avantajos. Cred cu tarie ca echipa iti da mai multa forta si libertate – e important sa pornesti la drum cu o echipa si sa fii deschis sa mai adaugi parteneri pe parcurs.
Al treilea sfat este sa se astepte ca va munci 18 ore din 24 J. Daca crede ca merg lucrurile altfel e mai bine sa-si pastreze jobul comod. Si ultimul sfat: sa-si ia si familia in aceasta intreprindere creativa 
11. Ce te inspira in general?
Sunt diverse surse de inspiratie: in primul rand, sunt oamenii mai destepti decat mine. Intalnirea cu scrierile lor este o sursa de inspiratie in mod cert. Vacantele, evident – momentele in care ai timp sa te gandesti: chiar asta e ceea ce vreau? Trebuie in permanenta sa-ti regandesti lucrurile si mecanismele. Nu in ultimul rand, viata sentimentala mi se pare foarte importanta. Acolo se gasesc toate resursele de a misca muntii din loc.
